Ce s-ar întâmpla dacă s-ar gasi ‘capete de penis’?

A-WDF-Pic. 1

Puterea explicativă a darwinismului

Adepții filozofiilor materialiste, bazate pe:

• observația că activitatea entităților animate este puternic influențată de hormoni, și
• convingerea că biologia dictează expresia genului, iar speciația este produsul mecanismelor darwiniste draconice de eroare – șansă – timp, selecție naturală și sexuală și adaptare la presiunile și condițiile externe la care sunt supuse entitățile,

…au spălat cu succes, sub umbrela științei, creierul populației, prin folosirea mantrelor care sunt recitate cu voce tare la nivel planetar, în sistemul educațional.

Mantra este simplă:

universul este exclusiv un produs al întâmplării, iar omul este un produs secundar accidental al unei maimuțe dispărute care s-a plictisit cumva să stea în copaci și a plecat la o plimbare lungă.

Pentru ei, „absurditatea”, și nu „bunul simț”, este scurtătura noastră către eliberare și auto-împlinire.

Prin urmare, novicii acceptă de bunăvoie ca marele preot secular să le închidă copiii ca pe niște gâște în custi, în timp ce le împing pe gât capcana neo-darwinistă ca hrană, și visează că într-o zi aceștia vor deveni „foie-gras-ul” societății noastre amăgitoare.

Propagandiștii darwiniști, fie ei neo-darwinisti sau nu, au devenit maeștri în transformarea faptelor observaționale de prim ordin în scenarii de succes de tip Hollywood care sunt difuzate sub eticheta „adevăr științific”.

Permiteți-mi să vă dau două exemple simple de observații și explicațiile lor darwiniste:

1. Când o femelă mantis este stimulată cu droguri sexuale și iși găsește un mascul care este, de asemenea, suficient de dopat sexual pentru a se angaja în actul de reproducere, aceștia se combină și încep să copuleze. În timpul eliberării substanței care conține viața, se întâmplă adesea ca femela mantis să mănânce capul masculului.
   Darwiniștii susțin că femela mantis, după actul de copulare, mănâncă creierul masculului pentru a-și asigura nutrienții necesari dezvoltării descendenților.
2. Leii masculi solitari sănătoși, în general, invadează, ucid sau alungă leii masculi ai unui alt clan de lei și apoi se angajează în pruncucidere (exterminarea tuturor puilor din clan).
   Șarlatanii darwiniști susțin că leii fac acest lucru pentru a se asigura de propriul lor harem, cu unicul scop de a-și satisface dorința sexuală, cu urmași drept rezultat.

Sa amintim doar de National Geographics și Animal Planet care realizează tone de documentare de acest gen, cu scoruri mari în rating!!

Pentru noi, vizionarea documentarelor darwiniste de propagandă este asemănătoare cu a ne imagina că urmărim un film de groază de James Whale, cu Charlie Chaplin jucându-l pe Frankenstein.
Cu siguranță asta ne-ar face să râdem copios.
Lucrul trist la darwinism și la toate celelalte teorii ale evoluției materialiste este că cei neinițiați nu recunosc glumele și iau lucrurile în serios.

Chiar ne dorim pentru copiii noștri, deci societatea viitoare, să devină nimic mai mult decât o colecție de mașini de supraviețuire atee, copulante, împlinite intelectual, à la Dawkins, specializate în umplerea “găurilor”?

Când va începe în sfârșit populația să realizeze absurditatea evoluției darwiniste?

Nu a evoluției prin adaptare, ca răspuns la presiunile și condițiile mediului, ci cea propusă de Darwin și de neo-darwiniști.

Ce este în neregulă cu darwinismul?

Godinci a ajuns să înțeleagă, bazandu-se pe Verolatie, că toate lucrurile neînsuflețite și însuflețite, fie ele entități sau nu, nu există de la sine, deci sunt instrumentale.
Acest lucru le face teleologice.

O altă consecință a acestui fapt este că Natura și legile care o guvernează sunt de natură secundară, deoarece sunt contingente.
Faptul că toate lucrurile sunt instrumentale elucidează de ce aproape toate fenomenele naturale sunt oarecum explicabile în termeni mecanici.
Ne dă falsa speranță că reducționismul este calea de urmat, pentru că „instrumentalul” permite doar fructificarea scopului, dar nu este niciodată scopul în sine.

Mai mult, urmele de fosile arată că evoluția speciilor în Natură este „liniar progresivă” – adică entitățile trec treptat de la determinist la mental; astfel, comportamentul produs de entitățile animate care posedă un creier va depinde în mare măsură de capacitatea mentală a entității.

A-WDF-Pic. 2

Acum să ne întoarcem la cele două exemple de mai sus și să încercăm să dezvoltăm o imagine mai aproape de adevăr.

Astfel devine evident că modul de conduită pentru satisfacerea nevoilor instinctuale la ființele carnivore cu capacitate mintală redusă, cum sunt mantisele, va fi foarte simplu.

Aici, regulile simple „dacă iți este foame, mai bine manancă decât să fii mâncat” și „dacă ești în pericol, fugi, ascunde-te sau elimină pericolul”, se aplică cu putere.

A-WDF-Pic. 3

Sincer, chiar te aștepți ca mantisele, având în vedere natura lor, să se așeze pentru o discuție după copulare, mai ales când femela prădătoare nu a luat încă prânzul și este mult mai mare decât masculul copulator care este la o aruncătură de băț?

Trezește-te!

Acum, referitor la comportamentul observat în haitele de lei referitor la infanticide.
Admitem că atacarea unui clan și implicarea în pruncucidere le asigură regilor-lei invadatori urmași proprii și, cu siguranță, le satisface dorința sexuală.

Problema este că instinctul matern la femelele de lei este mare, prin urmare va deveni foarte dificil pentru regele-leu să le atragă atenția solicitată și să-și impună autoritatea asupra leoaicelor.

În aceste condiții, controlul haitei de lei și/sau satisfacea instinctelor devin de neatins, deoarece regii-lei nu vor obține recunoașterea necesară.
Prin urmare, regele-leu cuceritor trebuie să se asigure că femelele capturate îi recunosc autoritatea.

Leii au o astfel de înțelegere și acționează în mod corespunzător.

Deși, darwiniștii și neo-darwiniștii deopotrivă, folosesc multă știință pentru a-și hrăni cârdurile de gâște, teoriile lor nu sunt altceva decât absurdități viabile care produc explicații aparent extrem de atrăgătoare pentru o multitudine de fapte observaționale de prim ordin.

A-WDF-Pic. 4

Dacă mâine, undeva în pădurea adâncă din Congo, s-ar descoperi o specie umană necunoscută, unde masculii au penisul pe frunte – să-i numim „capete de penis” – atunci șarlatanii evolutivi, fie ei academici sau nu, ar putea explica cu ușurință, cu fraze științifice sforăitoare și fără a supăra comunitatea umanistă seculară, de ce „capetele de penis”, din punctul de vedere al beneficiului pentru reproducerea sexuală și conservarea energiei (presupunând că testiculele nu le atârnă în fața ochilor), au evoluat ca atare.