Amăgirea numita masa-energie

Înainte, masa și energia erau văzute ca doua lucruri distincte; acum este de la sine înţeles, în cadrul științei, în general, că masa și energia sunt doua fete ale aceleiași monezi, și că energia și masa nu sunt numai proprietăți ale fiecăreia dintre ele, dar sunt și inter-convertibile. La asta se referă știința prin termenul de echivalenta masa-energie.

Cu toate acestea, întreaga idee a echivalentei masa-energie a apărut din cauza înțelegerii greșite a masei, materiei și energiei, și arăta mai degrabă ca o toaleta cu deșeuri plutitoare, din cauza unor aberații evaluate subiectiv, care storc atât de tare concluziile dubioase ale realităților observabile de prim ordin, încă blochează țeava de scurgere.

Atunci, vă puteți întreba, dacă echivalenta masa-energie este o prostie, pe ce baza justifica știința, în general, aceasta echivalenta dintre masa și energie?

De ce apare iluzia mass-energie?

Haideți să investigam puțin acest lucru.

Deși există multe discuții pe acest subiect, propunerea echivalentei masa-energie i-a fost atribuita lui  Einstein și reiese că o consecința a teoriei relativității, în care el a derivat în mod obscur cea mai mediatizata și cea mai prost înțeleasa ecuație a științei. (Vezi ecuația 1.)

equation 1 - mass energy

 

Ecuatia 1

 

Aceasta formula exprima ideea că masa relativa (mR) este echivalenta și convertibila în energie (E) și vice-versa; în aceasta ecuație, c², adică viteza luminii la pătrat, servește drept constanta de proporționalitate.

Când v este mult mai mic decât c, atunci energia, în acest caz numita energia stării de repaus (E0), este numeric egala cu produsul dintre masa în repaus a unui obiect și pătratul vitezei luminii. (Vezi ecuația 2.)

equation 2 - mass energy
Ecuatia 2

 

Prima observație folosita de știința pentru a valida echivalenta masa-energie este legata de momentul în care David Anderson a descoperit pozitronul, în 1932. Pozitronul este o particula asemănătoare cu electronul din toate punctele de vedere, cu excepția sarcinii electrice care este opusa ca semn, adică pozitronul are sarcina electrica pozitiva, iar electronul are sarcina electrica negativa.

Anderson a arătat, de asemenea, că atunci când o raza de 1,02 Mev de energie pura (energie fotonica) este absorbita în vid, atunci apar din ea un electron și un pozitron liberi, și când un electron și un pozitron în mișcare încetinita intra în coliziune, se produc doua raze de energie fotonica cu un conținut total de energie de 1,02 Mev.

Când introducem în “ecuația 2” valoarea maselor electronului și pozitronului, care sunt egale cu 0,510 Mev/c² fiecare, și viteza luminii în vid (2,998×10⁸km/s), conținutul de energie reiese egal cu 1,02 Mev, lăsa cum prevăzuse Einstein. Observația conform căreia nu rămâne nici o urma de materie detectabila în urma anihilării unui electron și unui pozitron (doar energie fotonica pura), sau că energia fotonica poate, după toate aparentele, să producă materie în conformitate cu “ecuația 1”, a convins oamenii de știința că acel lucru ce formează materia și are o masa este, intr-adevăr, interconvertibil cu energia.

Un alt argument în favoarea punctului lor de vedere că masa și energia sunt interconvertibile provine din domeniul nuclear unde se spune că energia nucleara de legătură, adică energia necesara pentru separarea unui nucleon din nucleu sau captivarea unui nucleon în nucleu, provine din conversia masei în energie, care este direct proporționala cu deficitul de masa observat.

Deși toate aceste observații par a fi aliniate cu realitățile observabile de prim ordin, Godinci are dubii în privința validității acestor interpretări, având în vedere numeroasele contradicții pe care le conțin.

Permiteți-ne să explicam:

Dacă acceptăm ideea că energia care ține nucleul unit (energia nucleara de legătură) provine, intr-adevăr, din conversia masa-energie, atunci trebuie să acceptam și ideea că deficitul de masa nu poate fi de natura relativista, deoarece velocitatea de translație a nucleului este neglijabila în comparație cu viteza luminii, și astfel, energia de legătură nu poate fi atribuita decât unui deficit de masa în repaus. Problema este că masa în repaus, care înseamnă cantitatea de materie conținuta intr-un obiect , este invariabila, deci, energia de legătură nu poate, în niciun caz, să provină din  însăşi conversia masa-energie.

Pentru a o scoate la capăt cu lăsa numita creare de particule și anihilare de particule este nevoie de o explicație temeinica; totuși, va putem da cu ușurința o indicație clara a falsității lor. Observația conform căreia energia necesara pentru crearea de materie și energia rezultanta din anihilarea materiei sunt cantitativ egale, ne indica în mod clar că fenomenul de creare de materie și de anihilare de materie, lăsa cum au fost observate de David Anderson, nu au nimic de a face cu crearea sau anihilarea materiei.

Motivul pentru care susținem acest lucru este faptul demonstrat că proiectarea și fabricarea unui lucru necesita mult mai multa energie decât demontarea lui. Ex : fabricarea unei mașini necesita în primul rând, crearea conceptului, strângerea tuturor materialelor necesare, proiectarea și calibrarea tuturor parților componente pentru a funcționa împreuna și asamblarea lor în conformitate cu anumite specificații; în alte cuvinte, energia necesara pentru demontarea unei mașini va fi întotdeauna mai mica decât energia necesara pentru a produce aceeași mașină.

Așadar, observația că lăsa numita creare și anihilare de materie necesita aceeași cantitate de energie ne indica faptul că aceste concluzii bazate pe realități observabile de prim ordin sunt înșelătoare. Lăsa numita creare și anihilare de materie, lăsa cum sunt postulate de știința de astăzi, ar trebui să fie alăturate, mai degrabă, structurii profunde implicite a spațiului și nu au nimic de a face cu anihilarea și crearea de materie.

În concluzie, conform Godinci, întreaga noțiune de creare de materie-energie și conversia masa-energie sunt înșelătoare; din acest motiv vorbim despre iluzia masa-energie.

 

Acest text este, de asemenea, disponibil în: Engleză, Olaneză, Franceză, Germană, Italiană, Rusă, Spaniolă