Cum să-l căutăm pe DUMNEZEU

G.W. Leibniz, filozof natural, matematician și compatriot al lui Newton, spune în tratatul lui « Despre originea radicala a lucrurilor » că motivul pentru care orice lucru există trebuie căutat în necesități metafizice sau în adevăruri eterne, pentru că nu poate fi găsit altundeva. Deși viziunea lui Leibniz pare logica, el nu a dat niciun indiciu fizic pentru a-și valida părerile, ceea ce îi face viziunea pur abstracta.

Cum continuăm de aici?

Deși Godincilogia nu a fost creata pentru a investiga potențialul de adevăr al existentei lui DUMNEZEU, ea poate fi folosita și în acest sens. Bunul nostru simț analizează realitățile  observabile și concluziile, care speram să fie bune, ne indica, printre altele, că nu există doar o sursa de tranziție primordiala, ci și un fel de creație.

Ca să fie clar pentru toți, la Godinci, prin creație înțelegem:

  • Procesul de materializare a nematerialului și permiterea ca acesta să opereze conform anumitor scopuri inerente dar extern predefinite.

Aceasta ne aduce la întrebarea noastră principala:

« Cum să îi dam o greutate substanțiala potențialului de adevăr al existentei lui DUMNEZEU? »

În capitolul « Există DUMNEZEU? » am definit ce înțelegem prin DUMNEZEU; deși existența termenului nu este încă definita, va putem arăta, într-o anumită măsură, cum să investigați existența sau inexistența lui DUMNEZEU, fără a fi absurzi.

Să mergem mai departe.

În lumea noastră materiala, în mod normal descoperim și observam mai întâi fenomene, pe care le numim. După aceea, le studiem proprietățile și comportamentul în diferite condiții și circumstanțe; când sunt strânse suficiente informații despre atributele și comportamentele distincte ale unui fenomen, ele sunt generalizate sub forma unei teorii care ne va permite, în schimb, să aflam ceva fundamental despre ce vrem să investigam , fără a vedea neapărat acel lucru, pe baza comportamentelor altor lucruri.

Iată câteva exemple:

  • Putem vorbi despre compoziția Soarelui folosind spectroscopia ;
  • Doctorul poate descoperi o infecție la plămâni, fără să îi vadă în realitate ;
  • Le Verrier a reperat planeta Neptun aplicând legea gravitației a lui Newton asupra iregularităților observate pe orbita lui Uranus.

Cercetarea lui DUMNEZEU este puțin similara cu cercetarea Naturii, singura diferența fiind că DUMNEZEU, din cate știm, este nematerial , deci trebuie să definim, în primul rând, lucrurile trasabile asociate lui DUMNEZEU pentru a le introduce în aceasta misiune. Spunem « trasabile » deoarece trebuie să fie legate de Natura și deschise pentru investigații științifice, adică argumentele propuse trebuie să aibă în ele potențialul de a fi falsificabile (adică potențialul de se demonstra a fi greșite).

A postula o entitate netrasabila, este ca și cum nu am postula nimic ; este la fel și atunci când postulam un DUMNEZEU atot-atribut (DUMNEZEU oximoron), cum ar fi atot-iubitor, atot-iertator, atotputernic, având în vedere că dumnezeii cu astfel de înzestrări – la fel ca și conceptul de infinit – sunt autocontradictorii atunci când sunt legați de realitatea fizica văzută ca un întreg, și nu vor putea da o greutate substanțiala potențialului de adevăr al Ființei lui DUMNEZEU.

Din nefericire, în ziua de astăzi, ipotezele sunt considerate adevărate numai dacă :

  1. pot reproduce rezultate în conformitate cu realitățile observabile
  2. există o puternică dovadă empirica ce poate fi validata prin metoda științifică

Dar, dacă acesta este singurul mod în care putem acorda greutate potențialului de adevăr al oricărui lucru posibil, atunci multe lucruri cognoscibile și evidente de la sine, nu ar putea fi cunoscute în mod substanțial.

Permiteți-ne să va dam un exemplu pentru a fi mai clar:

Dacă înainte de anii 1960, cineva (o să-l numim Willy) ar fi ajuns la concluzia că stră-stră-stră-stră-străbunicul bunicului lui (o să-l numim Johnny) a existat vreodată, atunci nici o persoana cu o judecata de bun-simț nu s-ar fi îndoit de validitatea afirmației lui Willy. Chiar dacă întotdeauna putem inventa o absurditate care să îi nege afirmația, oameni de știință sau nu, nimeni nu s-a îndoit de adevărul unei astfel de afirmații având în vedere că, în esența, noi suntem dovadă ireproductibilă produsă și că toți indivizii observa, la nivel colectiv și planetar, că oamenii vin din alți oameni.

Cu toate acestea, trebuie să fie clar că din punct de vedere științific nu s-a adus nici o dovadă empirica. Pentru a demonstra afirmația lui Willy prin mijloace științifice, ar fi trebuit să așteptăm până când s-a descoperit structura ADN-ului și a fost cat de cat înțeleasă.

Deci, întrebarea se reduce la aceasta:

  • A trebuit, intr-adevăr, să așteptăm descoperirea structurii ADN-ului înainte de a acorda o greutate substanțiala potențialului de adevăr al afirmației lui Willy?

Bineînțeles că nu!

Totuși, descoperirea structurii ADN-ului, printre altele, ne-a demonstrat irevocabil că atunci când ipotezele sunt bazate pe o concluzie bună legată de bunul simț a unor fapte observabile la nivel planetar (ireproductibile sau nu), atunci ar trebui acordata o greutate substanțiala potențialului de adevăr a concluziilor derivate în acest fel.

Faptele observabile care au fost folosite pentru a valida afirmația lui Willy sunt argumente valide atât timp cat nu ne întoarcem la punctul de pornire absolut. Dacă vrem să ne întoarcem la punctul de pornire absolut, atunci vor fi necesare alte fapte observabile.

Același lucru este valabil pentru greutatea acordata potențialului de adevăr al existentei lui DUMNEZEU; trebuie doar să învățăm după ce să ne uitam, pentru că DUMNEZEU are a intenție care îl reflecta și care este manifestata în Natura.

Godincilogia este foarte folositoare în aceasta privință, și de aceea, Godinci va extinde aceste subiecte.

Acest text este, de asemenea, disponibil în: Engleză, Olaneză, Franceză, Germană, Italiană, Rusă, Spaniolă